• De ce e bine să faci copii și să le spui apoi că-s adoptați

      De când a depășit pragul celor 12 anișori Ilinca mă calcă, în mod constant, pe nervi. Singura mea satisfacție e că și eu reușesc să o enervez în egală măsură și, în ciuda faptului că îmi doresc să am un comportament matur și responsabil, dacă pot face ceva să o scot din sărite, ei …

    More  →
  • Despre oameni și mamele lor

    – Dom’ doctor… – Da? – Vă deranjez dacă vorbesc cât timp scrieți? – Da. – Atunci nu zic nimic. – Mulțumesc. – Nu-mi mulțumiți. Așa-i normal. Politețe elementară. Să ceri voie. Ca în taxi. Dacă ceri voie te lasă să fumezi. Dacă îți aprinzi țigara fără să ceri voie… O dată era să mă.. …

    More  →
  • De ce e bine să faci copii, dar să ai și drepturi

      – Tati! – Da, iubire?! – Tu știi vreo dietă? Mă ridic parțial din pozița „prăbușit pe burtă”. Duminica între orele 14:00-15:00 e singura poziție în care pot fi găsit. Nu o modific decât dacă se întâmplă o catastrofă naturală sau presimt un pericol la adresa siluetei mele. – Ce să știu? – O …

    More  →
  • Dacă nu vă spun faza acum mor

    Știți foarte bine că eu am atins stratosfera gafelor. Mă uit cu dispreț și superioritate la cei care comit faze de genul ” credeam că ești însărcinată…”. Și, ca un mic Picasso sau ca un Toulouse-Lautrec ceva mai mare, nu încetez să mă uimesc pe mine însumi, dar și pe cei din jur. Da, resursele …

    More  →
  • Despre oameni și tătici

    Ieri părea a fi o zi obișnuită. Bolnavi adevărați, bolnavi închipuiți, eu cu o durere de cap explicabilă, dar care nu face obiectul narațiunii de față. Atunci a apărut El.  Aducătorul Revelației. – Bună ziua, am venit! Ridic ochii cu speranță. Cu toate că nu-s credincios, în secret aștept a doua venire a lui Iisus. …

    More  →
  • Despre oameni și căprioare decedate

    Eu scriam. Nu povești ci o scrisoare medicală. Ea se plictisea. Nu Ileana Cosânzeana ci pacienta. – Știți că eu nu-s ca alți pacienti?! – Mhm. Dacă nici eu nu știu asta… – Vorbesc serios. – Și eu. N-am doi pacienți la fel. La mine vin doar unicate. Pauză. Acum, dacă i-am confirmat unicitatea și …

    More  →
  • De ce e bine să faci copii, dar să nu-i scoți la restaurant

    În seara asta am luat-o pe Ilinca de la școală pe la 5 fără ceva . Nimic special până aici. Atât că după porția mililitrică de lapte de dimineață sper că vă dați seama că îmi era o foame cruntă. Adio salată, adio frumusețe. Mâncare! – Tati, mergem la restaurant? Ilinca își prinde părul în …

    More  →
  • Despre oameni fericiți

    Despre oameni fericiți Dacă vă mai amintiți prin 2010-2011 vă povesteam despre ședințele ținute în policlinica noastră, despre discursurile aiuritoare și despre babele care moțăiau în primele rânduri până se prindea Ochiul cel Ager al Conducerii (pe scurt OAC) că respectivele nu sunt amploaiate ale stabilimentului și le expedia din încăpere. Anii au trecut, noi …

    More  →
  • Despre oameni și etichete

    De cele mai multe ori discuțiile auzite în metrou sunt atât de idioate încât ridici o rugă de mulțumire inventatorului căștilor, dai muzica mai tare și aștepți să ajungi mai repede la Unirii. Dar se întâmplă, destul de rar, să fii și martorul unei scene care merită cu prisosință titlul de Faza săptămânii Faza săptămânii …

    More  →
  • Despre oameni și brazi

    Ieri căutam o priză dublă aparentă într-un magazin de construcții. Simțeam că asta era tot ce-mi mai trebuia ca să mă simt împlinit ca om. Când am găsit, în sfârșit, priza visurilor mele m-am trezit că cineva – nu știu cine, dar probabil că tot eu – pusese în cărucior și un UPS, două prelungitoare, …

    More  →
Updating…
  • Niciun produs în coș.