O categorie aparte de pacienți, categorie despre care am mai vorbit, dar niciodată îndeajuns, e cea a mamelor de doctori. Cine crede că doctorii sunt cei mai dificili pacienți – recunosc că și eu am păcătuit crezând astfel – trebuie să încerce, din când în când, să trateze o mamă de doctor.
Mama de doctor nu te salută precum un pacient obișnuit. Ea te ia în primire de la ușă cu un ” Ce faci, mă? Nu te-am mai văzut de când veneai la Costel acasă și vă prefăceați că învățați la anatomie. Urla muzica aia în boxe de mă asurzeați.”
Tu încerci să o convingi că vremurile acelea sunt de mult apuse și că acum ești om serios, pe care și muzica în surdină îl deranjează, dar n-apuci. N-apuci pentru că mama de doctor își scoate pălăria (pălăria e un accesoriu obligatoriu, precum batista de pânză și conturul ochilor făcut cu mov violent sau cu verde brotăcel) și te întreabă „Maică-ta ce mai face? A aflat că fumezi?”.
Abandonezi lupta inegală, dizolvi în zâmbet vreo 10 tablete de Zaharină și o întrebi ” Cu ce pot să vă ajut?”. Oftează. Nicio mamă de pe lume nu oftează precum o mamă de doctor. Ascultați 100 de mame oftând. Aia care oftează de-ți îngheață sângele în vine e mamă de doctor. Și începe.
– Tu cum ai slăbit, că alde Costel al meu se îngrașă de la an la altu cu câte 5 kile?
– Păi dacă am în fiecare zi un pacient ca dvs. nu mai am poftă de mâncare. Nici de viață.
– Ei! Nu te obrăznici! Ce bei acolo?
– Ceai.
– De care ceai?
– De care o fi. Acum însă tânjesc după niște ceai de mătrăgună. Spuneți-mi, vă rog, cu ce pot să vă ajut.
– Mă, drăguță, pfff…nu mă simt prea bine.
În sfârșit discuția ajunge pe făgașul cel bun. Îți tragi scaunul mai aproape, cu o mână prinzi stetoscopul cu cealaltă te scarpini ușurel după urechea stângă. Ai acolo o iritație care se activează doar când consulți doctori și mame de doctori. Ești încordat ca un arc. Și o auzi:
– Du-mă și pe mine la un doctor bun!
Ultima astfel de mamă care mi-a trecut pragul a fost mama multiubitului vostru Bogdănel Ovărel, colegul meu ginecolog. Care, foarte jenat, încerca să dreagă busuiocul la fiecare perlă scoasă de coana mare. După ce se încheie calvarul se trage lângă mine și-mi spune:
– Coane, iart-o și iartă-mă, asta e mama. Dar să știi că e nimic față de mama lui X ( un alt coleg). Aia când a venit la mine la consultație, înainte să îi fac ecografia transvaginală mi-a zis ” Mă, nu cumva tu ești ăla care mi-ai făcut data trecută ecografie și era gelu’ rece? Ia dă încoace gelul ăla să bag un deget în el!”
– Și ce-ai făcut?
– I-am făcut damblaua. I-am dat gelul.” Nu! E prea rece. Fă-mi cu gel cald”
– Gel cald?
– Asta i-am zis și eu „Doamnă dragă, v-aș face cu gel cald, dar mă întâlnesc cu fiul dvs. în fiecare dimineață la raportul de gardă și n-am să pot să-l mai privesc în ochi”

Coș

Back to Top