Partea 1 – vineri noaptea. Visez cum sunt zdrobit de o stâncă.
Lipa-lipa pe parchet. Buf! Probabil Missy rearanjează lucrurile prin casă. O șoaptă se rostogolește prin întuneric.
– Tatiii!
Nu, Missy nu m-a strigat niciodată așa. Sar din pat ocazie cu care Missy zboară planat. La naiba! Iar dormea pe pieptul meu. Așa îmi explic visul cu stânca.
– Da, Ilincuța, ce s-a întâmplat?
– Auzi… noi avem sushi în casă?
– Ăăă… ce să avem?
– Sushi!
Din reflex îi pun o mână pe frunte. Arș! De când a împlinit 6 luni eu mă laud că-i pot ghici temperatura cu o precizie de 0.01 grade. Celsius. Nu mă mai obosex să caut termometrul omologat. Ilinca a depășit pragul psihologic de 39.5 grade la umbră. Îi dau un paracetamol și mă pun pe veghe.
Partea a doua – sâmbătă toată ziua
Câte un paracetamol la 8 ore.
Partea a treia duminică noaptea (adică acu’ 4 ore). Nu visez nimic.
Lipa-lipa pe parchet. Buf! Missy doarme în poala mea, clar nu-i ea.
– Tatiiii!
Mă ridic ușor ca să nu deranjez parazitul blănos.
– Da, tati!
– Mi-e fomică.
Mă uit la telefon: 02:45
– Și ce vrei să mănâci?
– Frate, ar merge niște mămăligă cu brânză!
Îi pun o mână pe frunte. 36. Virgulă 2. Complet liniștit mă duc la bucătărie și-i aduc un pahar cu apă. Îl bea și adoarme.
Scurt moment publicitar:
Paracetamolul – scoate japonezul din om de peste 100 de ani