Pacientă aflată într-o suferință greu de definit. Din punctul meu de vedere consultația se încheiase. Mă ridicasem și, plin de speranța despărțirii, trăsesem aer in piept și mă pregăteam să rostesc imbecilitatea de sezon „săbători fericite”. N-am apucat.
– Sunteți căsătorit, domnule doctor?
Îmi privesc lung mâna stângă în timp ce dau afară aerul tras cu atâta speranță.
– Nu. Port verigheta ca să mă apere de duhuri rele.
– Hi hi hi. Și e eficientă?
– Mhm. Până azi a funcționat.
Și îngerașul meu păzitor mă îndeamnă să continui. Împotriva dorinței mele, evident.
– Dar azi n-a mai făcut față.
Sper că sunteți pregătiți. Eu n-am fost. Replica următoare vreau să mi-o tatuez pe piept. În română, în chineză și în arabă:
– Păpușel, eu nu sunt duh rău…
De o jumătate de oră păpușelul râde ca proasta.

Coș

Back to Top