Despre pacoste

Din categoria dacă nu vă spun acum faza mor neîmpăcat și neplâns de cititori.
Nu e banc. Jur!
Doi dintre cei mai vechi pacienți ai mei. Frați gemeni. Vârstă neprecizabilă. Unul nu vede bine, celălalt nu aude mai nimic. Locuiesc împreună de când au divorțat. Nu acceptă să fie consultați decât împreună. Fiecare în parte- un calvar. Luați împreună – un deliciu. Mostră fierbinte – în urmă cu o oră.
Terminasem consultația tandemului. Scriam concluziile. Tandemul se plictisea îngrozitor. Și a început discuția
– Femeia e o pacoste!Toate femeile sunt pa-cos-te!
– Ei, pacoste… Poate Pa, Costel!Hi hi hi…
– Nu mai râde, mă! Toată viața ai râs! Așa-i, dom’ doctor? Femeile sunt o pacoste! Să mă ierte doamna asistentă!
În general evit discuțiile filosofice și abstractizările așa că mă mulțumesc să ridic din umeri și să scriu mai departe.
– Sunt perverse!
– Hai, mă, potolește-te! Bine că sunt și așa. Zi mersi că sunt!
– Cum adică „bine că sunt și așa”?
Și acum vă sugerez să citiți ultima replică culcați pe spate sau în poziție șezând pentru a vă scuti de traumatisme cauzatoare de vânătăi.
– Păi dacă nu erau ele, la cât ești tu de frumos ajungeai curva satului.