La un an de la Ignatul memorabil din Popești – vă amintiți de poveste miniporcului care a scăpat neasomat pentru că ni se strecura printre degete – am vorbit cu Doru să cumpărăm împreună un porc de Crăciun. După conciliabule infinite am hotărât următoarele: jumătatea mea de porc ajunge la mine decedată și împachetată corespunzător cel târziu pe 16 decembrie seara. Jumătatea lui de porc n-avea decât să mai zburde după ghiocei încă o săptămână, dacă avea chef, dar eu primisem ordine precise din partea lu’ maman cu termene limită de nedepășit.

Pe 16 seara primesc telefon:

– Coane, ți-am adus porcu’!

– Unde, Dorule?

– Păi uită-te pe geam.

În fața blocului, pusă pe avarii, o dubiță. Modelul ăla folosit de kidnapperi și de băieții de la Enel.

– Tu ești cu duba?

– Da, mă, hai mai repede că trebuie să mă întorc la Alexandria în seara asta.

Cobor. Se uită la mine nedumerit.

– Păi ai venit singur?

– Păi cu cine să vin?

– Mda. Și n-ai nici lift…

– Mă, am tot zis că-mi cumpăr unu’, dar m-am luat cu altele…N-am lift. Dar care e problema?

– Păi problema e că porcul ăla nu mai era.

– Care porc?

– Ala de 80 de kile pe care l-am ales. L-a vândut altuia.

– Așa și?

– Și am luat unu’ mai mărișor.

– Cât… de „mai mărișor”?

– Cam dublu. Numai partea ta are cam 80-90 de kile. Și…

– Și mai ce?

– Și nu prea a încăput în sac. Adică îi iese capu’ afară. L-am pus într-un pled.

Când am deschis duba am simțit că mă scurg. Învelită într-o pătură se zărea o jumătate de hipopotam.

Am tras, ne-am opintit, long story short, ajungem la etajul 2 când se produce dezastrul: se rupe pătura și scap porcul. În mod firesc îl scapă și Doru și cadavrul alunecă la vale. Încep să se deschidă ușile și capetele vecinilor se ițesc de peste tot. Eu bolborosesc scuze, Doru, în schimb, răspicat spunea ” Fiți mai atent, dom’ doctor! Țineți-l, dom’ doctor! Mai cu forță, dom’ doctor!”

Ajungem în casă. Mă prăbușesc pe podea lângă porc. Când îmi revin îl iau pe Doru la rost:

– Ce tot îi dădeai, coane, cu „dom’ doctor”?

– Păi să creadă ăștia că primești gros de Crăciun, că toți te știu de amărât.

Coș

Back to Top