Și premiul pentru „Mama lunii noiembrie cu spade, flori și sentimente” merge la:
El 30-35 de anișori. Dânsa – vreo 60 la prima strigare.
– Pot sta și eu cu fiul meu la consultație?
– Nu.
– Dar pot să vă spun lucruri pe care el nu vi le va spune.
– Sunt convins. Dar acele lucruri nu mă interesează.
Pufnește nervoasă.
– Pot să vă recomand ceva?
Mă privește tot mânioasă.
– Ce?
– Are toți dinții, i s-a închis și fontanela, e timpul să-l lăsați să se descurce.
Mă întorc spre el.
– Așa e?
Primesc un zâmbet de om chinuit.
Mă întorc spre mamă. Privirile mânioase se amplificaseră. Parcă erau săbii de Jedi.
– Domnule doctorrr, sunteți prea tânăr ca să-mi dați lecții cum să-mi cresc copilul! Când veți avea copii veți înțelege ce înseamnă dragostea de mamă!
Acum șed trist ca o țigară uitată într-un colț pe etajeră pentru că eu nu voi cunoaște niciodată dragostea de mamă. Dar cred că aș fi o mamă rea. Care bea, înjură și scuipă porumbeii din Cișmigiu.