Despre oameni fericiți

Dacă vă mai amintiți prin 2010-2011 vă povesteam despre ședințele ținute în policlinica noastră, despre discursurile aiuritoare și despre babele care moțăiau în primele rânduri până se prindea Ochiul cel Ager al Conducerii (pe scurt OAC) că respectivele nu sunt amploaiate ale stabilimentului și le expedia din încăpere.
Anii au trecut, noi ne-am mai împrăștiat, babele au devenit senior citizens și se plimbă toată ziua cu RATB-ul, iar OAC a stat închis (speram noi definitiv). Ei bine, aici ne-am înșelat.
OAC nu s-a închis definitiv. Precum ochiul lui Smaug – dragonul din Hobbitul – care se deschide brusc la finalul primei părți a trilogiei speriind spectatorii mai slabi de îngeraș, OAC s-a deschis săptămâna trecută atât de larg că ne-a provocar adevărate atacuri de panică.
Ședință. Orice ședință are trei părți importante, exact ca o compunere după natură în clasa a treia: felicitările, „vă ia mama dracu’ ” și „aveți întrebări?”. Ca regulă generală, se începe cu „Vă felicit pentru activitatea depusă”, se bat câmpii cu grație 5-10 minute până se aude „Dar”. Când OAC a ajuns la „dar” știi că până acolo a fost preludiul, de acolo începe futaiul – minim 20 de minute. Postludiul e de obicei foarte scurt sau inexistent, exact ca în viața reală când tot ce-ți mai dorești e să faci un duș și să pleci acasă. În cazul nostru intervalul „Vă felicit pentru activitatea depusă…., dar” a fost de 15 de minute pe ceas. Actul în sine, cuprins în intervalul „,dar…aveți întrebări sau comentarii?” a durat 40 de minute, iar postludiul „aveți întrebări sau comentarii…vă doresc o zi bună!” fix 0 de secunde.
Printre multele idei vehiculate a fost una care ne-a dat pe spate: ne lipsește un indicator foarte important de performanță. Am vrut să comentez la chestia asta cu ” dacă n-avem performanță putem pune un indicator d-ăla cu P tăiat, că am văzut unul chiar unde-mi țin mașina?”, dar chiar atunci OAC se ațintise crunt asupra mea și mi-am înghițit P-ul cu un efort supraomenesc.
Care era acel indicator lipsă? Nu avem în cabinete chestionare de satisfacție pentru pacienți. Adică pleacă omul cu o rețetă de 2 milioane și cu o listă întreagă cu „n-ai voie aia, n-ai voie aia…” și noi nu știm sigur dacă e fericit sau foarte fericit.
Ieri dimineața intra la consultație o pacientă mai veche.
– Dom’ doctor, nu vă supărați pe mine, dar aici la dvs. ați angajat și…
– Și…?
– Și… nebuni?
– Poftim?
– Păi cât am așteptat la ușă la dvs. a venit o doamnă în halat alb și a început să ne întrebe „sunteți mulțumiți?”, ” sunteți fericiți?”
Pe mine m-a bușit râsul pentru că am realizat instantaneu că respectiva e o geană a OAC trimisă în recunoaștere.
– Și ce zicea lumea doamnă?
– Ce să zică, dom’ doctor? Că, da, sunt fericiți, numai eu am fost sinceră și i-am zis că am avut diaree toată noaptea.