Ieri căutam o priză dublă aparentă într-un magazin de construcții. Simțeam că asta era tot ce-mi mai trebuia ca să mă simt împlinit ca om. Când am găsit, în sfârșit, priza visurilor mele m-am trezit că cineva – nu știu cine, dar probabil că tot eu – pusese în cărucior și un UPS, două prelungitoare, un aspirator și alte mărunțișuri. Am oftat și m-am așezat la coadă după o doamnă corpolentă. Adică am vrut să mă așez după o doamnă corpolentă, dar n-am apucat. Pentru că mi-a tăiat fața un brad. Nu fac mișto. Un brad s-a așezat la coadă în locul meu. Dialogul doamnei cu bradul umblător a fost scurt dar intens.
– Unde ai fost, mă, până acum?
– Am luat un brad.
– Ăsta-i brad? Du-te și ia unu’ ca lumea.
– Păi toți arată la fel.
– Ăsta nu-i brad, mă. Ăsta-i mătură. Pe d-asta zboară mă-ta!