Povestea următoare aparține unuia dintre noii membri ai Întâlnirii Quadrilatere și a trebuit să-i aduc mici modificări pentru ca respectivul să nu fie recunoscut de cei din anturaj, fiind o persoană de care v-am mai vorbit și cu alte ocazii.
– Dragii mei, în urmă cu vreo douăzeci de ani m-am dus la o petrecere. Cum a fost petrecerea? Plictis total. Ca să nu mă ia somnul am făcut pariu cu un moldovean, unul de prin Focșani sau din Bacău, că pot bea două pahare de votcă cu sirop de piersici. Cred că am câștigat pariul pentru că la un moment dat s-a rupt filmul. A doua zi mă trezesc niște bubuituri. Mă ridic. Cu greu. Deschid ochii. O cameră străină. Unde mama dracului sunt? Închid ochii. Îi deschid din nou. Tot o cameră străină. Eu, fără chiloți, fără maieu, în curul gol. În pat, lângă mine, sforăia un individ necunoscut. Cu inima cât un purice dau cearșaful la o parte… era îmbrăcat la costum și încheiat la toți nasturii. Bun, probabil n-a fost ceva sexual între noi. Bubuiturile nu se opreau. Cineva voia să spargă ușa de la intrare. Ok! Aștept câteva secunde să-și mai domolească Pământul viteza de rotație, îmi găsesc chiloții – dormisem cu capul pe ei – mi-i trag pe mine și mă duc spre ușă. Să mor! Chiar în mijlocul camerei… un căcat.
– Un căcat?
– Nu orice fel de căcat. Un căcat imens și moale după aspect. Panică! Îmi dau chiloții jos să văd dacă-s murdari. Erau curați. Tipul din pat nu avea pete pe costum, dar cearșaful din dreptul lui era mânjit cu maro. Aoleu! Înseamnă că, totuși, eu m-am căcat și apoi m-am șters cu cearșful lui și d-aia sunt eu curat! Doamne, cât sunt de ticălos! Doamne, cum de mă mai rabzi pe acest Pământ, care iar se învârte prea repede?! Doamne, cât mai are de gând idiotul ăla să mai bată la ușă? Strig „Imediat!Lăsați-mă să mă aranjez puțin!” și mă reped spre baie. Nimic.
– Cum adică nimic?
– Adică nimic: nu hârtie igienică, nu pahare, nu… nimic. Asta e, de disperare mă hotărăsc să arunc căcatul cu mâna.
– Unde să-l arunci?
– Pe geam. Cum unde să-l arunc? În budă, normal. Mi-am umplut doi pumni, i-am aruncat, am tras apa. Mă reped, mai iau doi pumni, îi arunc, trag apa. Operațiunea căpăta contur. În timpul ăsta ăla de la ușă iar s-a pucat să bată. Ei, fir-ai tu să fii! Strig ” Lăsați-mă două minute să mă usuc la păr!”. Mă întorc la căcat.
– Păi mai era?
– Nu v-am zis că era imens? Mai erau vreo 4-5 pumni buni. Ei, și acum e acum! Bag mâna și peste ce dau?
– Peste un vultur.
– Ei, peste un vultur! Eu vorbesc serios. Peste porumb. Boabe de porumb. Să mă ia damblaua. Păi eu nu mănânc niciodată porumb! Mă duc direct la nesimțitul ăla de căcăios care dormea în continuare. Îl scutur până se ridică. Și se ridică. Frate și nu se mai termină. O imensitate. O imensitate cu un ochi mov. ” Ce vrei, bă?”. Ce dracu’ să-i zic urangutanului? Că avea un pumn cât o găleată?! I-am zis ” Mă scuzați… mă puteți ajuta să vă arunc căcatul la veceu?”
Se uită ăla la mine cum vă uitați voi acum. Și deodată se schimbă la față. „Tata!” Mă enervez. „Nu tata! Tu!”. Băi frate și cât era ăla de mare începe să tremure și să vorbească în șoaptă
” – Tata e la ușă! Dacă mă prinde mă omoară!”
Am o revelație: dacă ăsta e cât malu’ și se teme de tac’su înseamnă că ăla e un fel de tiranozaur. Imediat încep să vorbesc și eu în șoaptă.
„- De ce?
– Pentru că nu-mi dă voie să dau petreceri în casă.
– Ce petrecere?
– Păi e un căcat în mijlocul camerei. Tu cum numești asta?
– Eu numesc asta un căcat în mijlocul camerei nu numesc petrecere. Hai să-l strângem repede!
– Ok, apoi dispari!
– Ok!”
În doi căcatul se curăță iute. Animalul scoate de nu știu unde și niște șervețele și face totul lună. Dă și cu un spray și gata! Tiranozauru începuse din nou să izbească în ușă.
„- Acum pleacă!
– M-am făcut de căcat peste tot. Trebuie să mă spăl.
– Te speli acasă la tine! Pleacă!
– Nu-mi găsesc hainele!
– Ok. Atunci ieși în balcon și stai ascuns până pleacă tata! Eu îi deschid ușa că o sparge până la urmă.”
Ies repede pe balcon. Balcon mare, frate! Cât jumătate din apartamentul în care stau acum. Aranjat frumos. Fotolii, bibliotecă, măsuță de servit cafeaua, zeci de ghivece de flori. Și-n mijloc? Ce credeți că era în mijloc?
– Alt căcat.
– Nuuu… o bară de striptease. Pe balcon, frate. Eu pe balcon am sârmă de rufe, iar ăștia au bară de striptease.
– Dacă nu te-ai căca peste tot poate ai avea și tu o bară de striptease. Zi-ne cu tiranozauru. Te-a prins?
– Nu m-a prins. Dar a urlat la fiu’su o oră încheiată. Atât am stat pe balcon doar în chiloți și mânjit de căcat: o oră.
– Și ce dracu’ ai făcut pe balcon?
– Băi voi mai știți faza aia din Terente? Cu tipa aia pe care o răpește, o violează trei zile și trei nopți apoi o închide în văgăuna lui și pleacă. Plânge aia o oră, plânge două, apoi se ridică și începe să dea cu mătura.
– Ai dat cu mătura pe lângă bara de striptease?
– Nu, mă. Le-am udat florile.
– Cum să le uzi, mă, florile?
– Păi începuseră frunzele rododendronului să se răsucească. Cât de tâmpit poți fi să lași rododendronul la soare?! Lumea asta a luat-o razna!